Divorțul este un eveniment dificil pentru orice cuplu, dar poate fi și mai complicat atunci când vine vorba de drepturile femeii. În România, drepturile femeilor la divorț au evoluat de-a lungul anilor, dar încă există aspecte care pot părea inechitabile. În acest articol, vom explora istoricul drepturilor femeii la divorț în România și situația actuală. Vom analiza care sunt principalele drepturi de care beneficiază femeile divorțate și ce probleme mai persistă în sistem.

Istoricul drepturilor femeii la divorț

Înainte de adoptarea Noului Cod Civil în 2011, divorțul în România era un proces extrem de complicat și adesea nedrept pentru femei. Până în anii ’90, singurele motive acceptate pentru divorț erau adulterul și condamnarea penală. Chiar și atunci când existau astfel de motive, desfacerea căsătoriei nu se realiza automat. De multe ori, femeile trebuiau să dovedească vina exclusivă a soțului pentru a obține divorțul.
Abia în 1993, odată cu noua Lege a familiei, au fost introduse motive noi de divorț, precum separarea în fapt timp de 2 ani și imposibilitatea de a mai conviețui. Tot atunci s-a introdus și posibilitatea divorțului pe cale administrativă, fără a mai fi nevoie de procese lungi și costisitoare.
Cu toate aceste îmbunătățiri legislative, femeile încă se confruntau cu prejudicii și lipsă de sprijin după divorț. De multe ori, după desfacerea căsătoriei, femeile rămâneau fără niciun fel de asistență materială. Chiar și custodia copiilor era acordată în mod preferențial tatălui, indiferent de circumstanțe.
Abia odată cu Noul Cod Civil din 2011, drepturile femeilor la divorț au fost echilibrate și consolidate semnificativ în România.

Drepturile femeii la divorț conform legislației actuale

În prezent, conform Noului Cod Civil și legislației secundare, femeile divorțate din România beneficiază de următoarele drepturi principale:

Dreptul la partaj echitabil

În cazul unui divorț, toate bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei se împart în mod egal între soți. Fiecare soț primește 50% din valoarea bunurilor, indiferent cine a contribuit mai mult la dobândirea lor.
Acest lucru protejează femeile care au renunțat la carieră pentru a se ocupa de creșterea copiilor. Chiar dacă nu au contribuit financiar la cumpărarea bunurilor, ele au dreptul la 50% după divorț.

Dreptul la despăgubiri

Femeia divorțată poate primi despăgubiri de la fostul soț dacă:

• A contribuit semnificativ la întreținerea familiei prin muncă în gospodărie
• Necesită cheltuieli suplimentare datorită stării de sănătate

Despăgubirile urmăresc să compenseze eventualul dezavantaj creat prin dedicarea femeii treburilor familiei.

Dreptul la pensie de întreținere

Femeia divorțată poate primi pensie de întreținere de la fostul soț, în cuantumul stabilit de instanță. Pensia se acordă dacă femeia:

• Nu are venituri proprii suficiente
• Nu se poate întreține dintr-un motiv obiectiv (vârstă, sănătate, obligații familiale)

Pensia de întreținere ajută femeile divorțate să-și refacă independenta financiară.

Dreptul la locuință

Dacă există copii minori, femeia divorțată are dreptul să locuiască în fosta casa conjugală împreună cu aceștia.
Chiar și fără copii minori, femeia poate primi drept de folosință asupra casei pentru o perioadă, dacă are nevoie de locuință și nu și-o poate asigura singură.
Astfel, femeile nu rămân fără adăpost după divorț.

Dreptul la custodie comună

În principiu, ambii părinți divorțați exercită împreună autoritatea părintească asupra copiilor minori, în condiții de egalitate.
Femeia nu mai este privată de dreptul de a crește copiii după divorț, așa cum se întâmpla frecvent în trecut. Doar în mod excepțional, pentru motive temeinice, instanța poate decide încredințarea exclusivă către un părinte.

Probleme și prejudicii persistente

Chiar dacă legislația românească consacră principiul egalității de gen, încă persistă anumite probleme și prejudecăți în practică, în dezavantajul femeilor.
Stigmatizarea socială
Din păcate, există încă o stare de spirit conservatoare în societatea românească, care blamează femeile pentru eșecul căsătoriei. Femeile divorțate sunt adesea criticați și marginalizate.
Stigma socială poate descuraja femeile de la revendicarea drepturilor lor în instanță sau le poate afecta șansele de refacere a vieții.

Citeste si articolul: Cine rămâne în locuință după despărțire.

Lipsa de informare juridică
Multe femei nu își cunosc pe deplin drepturile la divorț și ajung să accepte condiții inechitabile, de teama unor procese lungi și costisitoare.
Este nevoie de campanii de informare pentru conștientizarea drepturilor, astfel încât femeile să poată lua decizii documentate.
Dificultăți de probă
Chiar dacă au drepturi egale pe hârtie, femeile se lovesc adesea de dificultatea de a dovedi anumite aspecte, precum:

• Contribuția la bunurile comune
• Necesitatea pensiei de întreținere
• Motivele pentru încredințare exclusivă a copiilor

Procedurile birocratice și costurile probelor pot descuraja femeile să își apere drepturile în instanță.
Lipsa de executare a hotărârilor
Deși obțin hotărâri favorabile privind pensia de întreținere sau partajul bunurilor, femeile nu reușesc întotdeauna să și execute aceste hotărâri.
Mecanismele de executare silită sunt adesea greoaie, permițând foștilor soți să tergiverseze aplicarea hotărârilor definitive.

Recapitulare

Deși legislația românească modernă recunoaște drepturi egale femeilor divorțate, persistă anumite probleme culturale și practice ce îngreunează exercitarea deplină a acestor drepturi.
Sunt necesare eforturi continue pentru eliminarea prejudecăților, informarea femeilor cu privire la drepturi și îmbunătățirea mecanismelor judiciare, astfel încât principiul egalității de gen să fie aplicat efectiv.
Numai printr-un efort conjugat din partea autorităților, organizațiilor nonguvernamentale și a întregii societăți putem asigura respectarea deplină a drepturilor femeilor divorțate și independența lor economică și socială după desfacerea căsătoriei.