Daca exista testament se mai face succesiune? Atunci când o persoană trece în nefiinţă, bunurile şi averea sa trec în proprietatea celor care îi moştenesc, fie că este vorba de rude apropiate sau alte persoane desemnate. Trecerea bunurilor şi drepturilor patrimoniale de la cel decedat la moştenitori poartă numele de succesiune.

Răspunsul este afirmativ. Chiar dacă persoana decedată a lăsat un testament în urmă, tot trebuie parcurse procedurile legale ale succesiunii pentru ca bunurile să ajungă la moştenitori. Dar haideţi să vedem mai exact cum anume funcţionează succesiunea în cazul existenţei unui testament.

Daca exista testament se mai face succesiune? Ce prevede legea

Conform Codului Civil, atunci când există un testament, moştenirea se deschide la data decesului celui care lasă mostenirea. Deci procedura succesiunii începe oricum. Însă testamentul modifică într-o oarecare măsură succesiunea legală, adică cea firescă între rude.

În testament se stabilesc:

• Cine sunt moştenitorii şi în ce cotă moştenesc fiecare
• Dacă există legate (bunuri lăsate anumitor persoane)
• Alte clauze

Prin urmare, chiar dacă există testament, moştenitorii legali nu sunt complet eliminaţi, cu excepţia celor dezmoşteniţi în mod expres. Ei vor intra în posesia unei cote din moştenire conform testamentului.

Deci se parcurge tot procesul succesoral, doar că acesta se supune voinţei exprimate în testament. Vom vedea mai jos exact care sunt paşii.

Citeste si articolul: Ce se intampla daca nu faci succesiunea.

Cum se desfăşoară succesiunea testamentară?

Iată care este procedura succesiunii atunci când există testament:

1. Depunerea şi deschiderea testamentului
Cel care intră în posesia testamentului are obligaţia să îl depună la notar în termen de 30 de zile de la deces. Notarul îl va deschide în prezenţa moştenitorilor sau altor persoane interesate.

2. Publicarea testamentului
Notarul publică un anunţ despre deschiderea procedurii succesorale în Monitorul Oficial pentru a permite eventualilor moştenitori să îşi exprime opţiunea.

3. Stabilirea calităţii de moştenitor
Notarul verifică dacă testamentul este valid şi stabileşte cine sunt moştenitorii. Ei pot accepta moştenirea sau pot renunţa la ea.

4. Efectuarea inventarului bunurilor moştenite
Notarul identifică toate bunurile din patrimoniul succesoral şi le evaluează. Acestea vor fi preluate de către moştenitori conform prevederilor testamentare.

5. Plata datoriilor şi sarcinilor
Se achită datoriile şi cheltuielile de înmormântare ale defunctului din valoarea bunurilor moştenite.

6. Întocmirea actelor de succesiune
Notarul întocmeşte Certificatele de Moştenitor prin care se atribuie fiecărui moştenitor partea sa din bunuri, conform testamentului.

7. Intabularea dreptului de proprietate
Noii proprietari intabulează bunurile imobile moştenite pe numele lor în Cartea Funciară.

Aşadar, chiar şi în prezenţa testamentului, succesiunea urmează o procedură bine definită, pentru ca bunurile să intre în posesia celor îndreptăţiţi conform ultimei voinţe a defunctului. Succesiunea legală este doar “modificată” de voinţa testatorului manifestată în testament.

Când nu este necesară deschiderea procedurii de succesiune

În anumite circumstanțe, procedura de deschidere a succesiunii poate fi evitată.

Prima situație în care acest lucru se întâmplă este atunci când toate bunurile defunctului sunt specificate într-un testament și sunt destinate unui singur moștenitor. Aceasta simplifică procesul, eliminând nevoia de a intra în procedura succesoare. De asemenea, atunci când masa succesorală constă exclusiv din bunuri mobile de mică valoare, procedura poate fi ocolită pentru a economisi timp și resurse.

Un alt scenariu în care procedura succesoare nu este necesară implică un acord notarial între moștenitori cu privire la împărțirea bunurilor. Aceasta poate simplifica semnificativ procesul, eliminând formalitățile succesorale.

În cele din urmă, în situația în care masa succesorală nu conține active, ci doar datorii, deschiderea procedurii de succesiune poate fi evitată în totalitate. Această situație se rezolvă direct prin achitarea datoriilor și nu necesită o procedură succesoare elaborată. În concluzie, în aceste cazuri, procedura de succesiune poate fi evitată, facilitând administrarea moștenirii în mod eficient.

Există și situații în care prezența unui testament face ca procedura succesorală să nu mai fie necesară:

• Când toate bunurile sunt transmise prin testament unui singur moștenitor.
• Când masa succesorală conține doar bunuri mobile de mică valoare.
• Când există acord notarial între moștenitori privind împărțirea bunurilor.
• Când nu există active în masa succesorală, doar datorii.

Care sunt costurile unei succesiuni testamentare?

Deschiderea unei succesiuni testamentare presupune anumite taxe și costuri, pe care moștenitorii trebuie să le achite. Iată care sunt principalele cheltuieli asociate unei moșteniri testamentare:

• Onorariul notarial pentru deschiderea procedurii succesorale, care variază în funcție de valoarea masei succesorale. Poate fi între 100 și 500 de lei în cazul unor succesiuni de valoare mică.
• Taxele de timbru pentru certificatele de moștenitor sunt de 15 lei pentru fiecare certificat.
• Onorariul notarial pentru publicarea anunțului în Monitorul Oficial este în prezent de 20 de lei.
• Costuri pentru efectuarea inventarului bunurilor moștenite, dacă e nevoie de un evaluator autorizat. Depinde de complexitatea bunurilor evaluate.
• Taxe de aproximativ 50-60 lei pentru fiecare intabulare în Cartea Funciară a bunurilor imobile moștenite.
• Posibile costuri cu consultanță juridică dacă există litigii între moștenitori.
• Comisioane bancare pentru transferul sumelor de bani din conturile defunctului în conturile moștenitorilor.
• Alte cheltuieli neprevăzute care pot apărea.

Așadar, succesiunea testamentară implică anumite costuri, care însă nu sunt foarte mari, cel puțin în cazul succesiunilor de complexitate redusă. Ele sunt necesare pentru parcurgerea legală a procedurii.

Citeste si articolul: Se poate face succesiunea fara toti mostenitorii?

Cine poate ataca un testament? Ce se întâmplă dacă este contestat?

În anumite situații, testamentul poate fi contestat de către moștenitori sau alte persoane interesate. Motivele de contestare pot fi:

• Vicii de formă – de exemplu, testamentul nu este olograf sau nu este autentificat notarial.
• Lipsa discernământului testatorului în momentul întocmirii testamentului.
• Existența unor vicii de consimțământ – amenințări sau dol care au viciat voința testatorului.
• Nerespectarea cotelor disponibile – testatorul nu avea dreptul să dispună decât de o parte din bunuri.
• Apariția unui copil după redactarea testamentului, căruia nu i s-a lăsat nimic.
• Neîndeplinirea sarcinilor instituite prin legate.

Contestația se depune la notar sau direct la instanță în termen de 1 an de la data deschiderii procedurii succesorale. Dacă se admite, testamentul poate fi anulat parțial sau în totalitate. Instanța va decide noua împărțire a bunurilor în funcție de gradul de rudenie.

Așadar, chiar dacă există un testament, acesta poate fi contestat dacă nu respectă anumite condiții prevăzute de lege. Instanța va stabili în ce măsură testamentul este valabil.

Ce trebuie să conțină un testament pentru a fi valid?

Un testament valid trebuie să îndeplinească mai multe cerințe stipulate în Codul Civil. În primul rând, testatorul trebuie să-l redacteze personal, în scris, datându-l și semnându-l cu mâna sa în cazul testamentului olograf. Dacă este un testament autentic, acesta trebuie autentificat de un notar public în prezența a cel puțin doi martori. Testamentul trebuie să desemneze una sau mai multe persoane drept moștenitori și să nu conțină prevederi care contravin legii sau normelor de moralitate.

De asemenea, testamentul nu poate afecta drepturile moștenirii ale moștenitorilor rezervatari sau ale copiilor născuți după redactarea testamentului. Testatorul trebuie să fie în deplinătatea facultăților mintale și să redacteze testamentul cu discernământ. Este esențial ca acesta să fie exprimat în termeni clari și neechivoci, fără ambiguități sau fraze care pot avea interpretări multiple. Respectarea acestor condiții este crucială pentru ca testamentul să fie recunoscut ca valid și să producă efecte juridice în conformitate cu voința testatorului.

Numai astfel testamentul va fi considerat valid și își va produce efectele juridice dorite de testator. În caz contrar, există riscul anulării totale sau parțiale în instanță.

Răspunsul la întrebarea “dacă există testament se mai face succesiune?” este da. Chiar şi în prezenţa unui testament, moştenirea trebuie să parcurgă etapele prevăzute de lege pentru ca bunurile să intre în proprietatea moştenitorilor. Testamentul doar modifică succesiunea legală, însă nu o elimină sau nu o face opționala. Succesiunea trebuie făcută pentru ca voinţa testatorului să fie pusă în aplicare şi pentru ca moştenitorii să intre în posesia bunurilor.